30 martie 2010

Să strige reînvierea. - Partea II -


Plâng pentru că ieri, mi-ai spus că dragostea este bunătate şi este răbdare, o îndelungă răbdare!
Ea nu se mânie, nu se gândeşte la rău, acoperă şi nădăjduieşte totul. Ai spus că înseamnă jertfă şi mi-ai mai spus că dragostea eşti Tu!

Ieri am lăsat cuvintele să le fure vântul.
Azi, privind la tot ce ai făcut, la tot ce eşti, la ce eram când erai Tu... CRED! dar e prea târziu!

Mă opresc din autodistrugerea mea şi ascult tăcerea de suspine.
Îmi întorc privirea în direcţia în care te-am văzut plecând (când te-am alungat) şi mă prăbuşesc printre mormane de trecuturi.

28 martie 2010

Sã strige reînvierea - Partea I -

"Doamne, sunt uscat!"

Prăbuşit în mijlocul deşertului, fără vise, pustiu de dragoste şi frânt de rănile trecutului, prea gol pentru a mai putea fi umplut, slăbit de vânturile urii... încerc să aflu de ce sunt aici.
... încercam să îmi târăsc sufletul prin nisipul singurătăţii, într-o direcţie pe care o credeam corectă.
Plâng undeva între existenţă şi neexistenţă!
Plâng pentru că nu găsesc alt motiv care să mă aducă în Faţa Ta, curat, înafară de propia Ta Persoană!

A fost o vreme în care mă-ndoiam că Tu exişti...
... ca răspuns, m-ai adus în deşert, în mijlocul existenţei Tale!
Zile în şir, strigam că nu îţi pasă...
... ca răspuns, mi-ai arătat o oază unde să pot supravieţui!
Dar săptămânile au trecut şi, sătul de mana miraculoasă, am cârtit împotriva Ta. Ti-am aruncat reproşuri fără logică, tânjind după sclavia Egiptului din care tocmai m-ai scăpat.
Ca răspuns, nu ai trimis balene să mă înghită, ci ai poruncit corbilor să-mi aducă pâine şi ai facut să plouă cu prepeliţe.
Cu toate acestea, m-am răzvrătit fiindcă nu voiam să accept modul de viaţă la care mă chemai.

27 martie 2010

Mai mult decât miel și azimi...

Săptămâna aceasta, înainte de Paști, am observat o agitație deosebită.
Toată lumea aleargă să cumpere faină, ulei, mac, nucă, ouă, vopsea pentru ouă, fructe și toți sau aproape toți caută disperați un miel.

Pe străzile puțin mai înguste, te amețește mirosul amestecat de mâncăruri.
Ce m-a uimit, e că toată lumea caută mielul.
Picior de miel la cuptor cu garnitură de cartofi,
picior de miel și sos,
picior de miel cu legume,
picior de miel îmbibat în suc sau miere.
De ce picior de miel și atât?
Nimeni nu a rostit, măcar cu o jumătate de gură: "Caut un Miel pentru tot restul anului!"

Toți îl caută în pragul Paștelui și păstrează aroma lui cel mult o zi după aceea și atât. Nici urmă de Miel în viața lor apoi.

15 martie 2010

Numele Tău și Legământul de Pace

... iar Buzele mele vor proslăvi Numele Tău, Dumnezeule!

"Adonai, baruh abab eshem!" --- În Dumnezeu este calea.

În luptă mi-ai fost mereu umbră pe mâna dreaptă, așa că am înțeles că nu am fost lipsită de Prezența Ta nici o clipă. Ascultam strigându-se Numele Tău de la răsărit la apus, așa că oriunde m-ai trimis, Yahve, Tu ai fost cu mine! Din lupte am ieșit victorioși, am intrat pe porți cu fruntea sus, cu Shalom în inimi și pe buze!
La fiecare strigăt înălțat spre Tine îmi răspundeai în sunetul tainic al tunetului și îți simteam durerea în strălucirea fulgerului! Mi-ai liniștit sufletul când mi-ai spus că încă mai avem parte de cruce!

Când oamenii intrau cu bocancii urii plini de noroi pe pragul sufletului meu și plecau lăsând nimic, îmi striga inima și carnea îmi era sfâșiată de durere, dar atunci îmi aduce-ai o cântare nouă pe buzele arse, mă aduce-ai în închinare pe culmile Taborului!
De atâtea ori am fost dărâmată și tot de-atâtea ori m-ai înalțat, încât am impresia că nu am căzut niciodată...

09 martie 2010

Jurnal, dintr-o zi obișnuită de Martie

Ora 00:00
răgușit, telefonul anunță primul mesaj.
Ale D.:"La mulți ani ...!"
îi caut locul pe masă, cu un zâmbet somnoros, închid Biblia cu semnul la Exod capitolul 3, și privesc printre acoperișuri stelele.
E ciudat cât de curate se văd printre norii gri ce dorm deasupra orașului.
Apoi am căzut într-un somn adânc și liniștit, visând că sunt acasă.
06:51
răgușitul telefonului din nou mă trezește.
un al doilea mesaj:

01 martie 2010

Te invit la o ceaşcă de Primăvară!

Razele aurii dau o strălucire stranie apei adormite în pahar.
Copacii au un dans ciudat în bătaia moale a vântului dezgheţat.

Undeva la depărtare, pe o bancă cu faţa spre soare, stau trei femei adâncite într-o conversaţie cu aromă de cafea marocană.

Doi porumbei albi ciuguleau ceva prin apropiere.
Cerul era senin. Un albastru deschis, netulburat de albul norilor (niciodată nu-l văzusem atât de curat).
Pământul încă grii, era presărat, din loc în loc, cu pete verzi şi stropi albi de flori... primele flori ale primăverii.
În liniştea absolută se auzeau primele păsări cum aduceau întâiul cântec al noului anotimp sau, cea din urmă cântare pentru anotimpul pe moarte?

Bun venit Primăvară!
Cu mireasma unui nou început...