03 iunie 2009

Stâlp de foc...

Doamne, celui ce Te caută din toată inima, te lași găsit și în jurul slavei Tale se simte parfum de primăvară, chiar dacă sufletul respiră-n plină iarnă.
Să cadă ploaie și mântuire la fiecare "Isus", când te rostim!
... și mai mult ca orice să-mi fii un stâlp de foc!

Să-mi fii un stâlp de foc.
Pentru atunci când mă orbesc strălucirile false ale altor dumnezei, Tu să-mi inunzi inima și ochii de Lumină.
Pentru atunci când se coboară noaptea groasă, să-mi conduci calea.
Pentru atunci când cei răi vor tânji să mă doboare, Tu să le mistuiești gândurile care ucid.
Pentru atunci când frigul străpunge oasele, Tu să îmi încălzești ființa.
Să-mi fii un stâlp de foc, când pustia pare de neînvins, ca să-mi călăuzești pașii pe Cărarea Dreaptă!...
Să-mi fii Foc!
Un foc care nu mistuie, dar curăță.
Un foc purtător de liniște...