Lasă-mă să respir iubirea. Acea iubire care doar Cerul o poate naște!
Lasă-mă să mă bucur de păpădiile primăverii.
Acele păpădii care aduc puf de fericire!
Lasă-mă să-mi port bucuroasă ochelarii.
Acei ochelari cu care îmi pare mult mai aproape Cerul!
Lasă-mă să ascult cum crește iarba.
Acele fire, primele care renasc după o iarnă înghețată!
Lasă-mă, întinsă pe pământul încă rece, să privesc cum trec norii.
Un maraton între bureții albi!
Lasă-mă să râd.
Să răsune împrejurimile de râsul meu și al tău, dacă vrei să râzi cu mine!
Lasă-mă să plâng.
Un plâns uscat pentru un anotimp pe moarte.
Lasă-mă să privesc atentă, fără să vorbesc.
Uneori fără cuvinte poți înțelege ce se întâmplă și privind acum, înțeleg că totul revine la viață.
Lasă-mă să simt cum pâlpâie licăriri de renașteri în copaci, în soare, în fluturi, în petale. Lasă-mă să mă bucur de ceea ce azi, El mi-a oferit!...